As vrea…sau lasa
May 6th, 2010 | 
Author: O perioada am fost absent, nu am postat nimic notabil sau de luat in seama, poate o sa incep de acum.
Ma inconjoara tot felul de oameni, dar parca nu sunt cei de care am nevoie, ma inconjoara tot felul de fetze, dar parca nu sunt cele pe care vreau sa le vad, nu pot sa fac nimic in privinta asta momentan…sunt un simplu spectator.
Vreau sa ma desprind tot ce inseamna monden, trendy, fashionism, prejudecati, etica celorlati din societate.
Am fost plecat o saptamana intr-o tara unde exista respect fata de oameni, respect fata de mediul inconjurator, amabilitatea atinge cote maxime cand intri intr-un magazin si cel mai misto lucru era ca atunci cand intrai intr-unul nu sareau pe tine vanzatorii la modul “Doriti ceva?” “Va pot ajuta cu ceva?”, NU…uitatul e free fara sa te simti constrans sa iesi cat mai repede din magazin pentru ca nu cumperi nimic.
A fost ca o gura de aer proaspat “plimbarea” asta, cel putin pentru mine a fost ca si cum s-ar fi oprit timpul in loc si am avut timp sa observ tot ce se intampla in jurul meu si cu mine.
Mai vreau asa ceva….pot sa gandesc necontenit despre mine si ma pot simti bine fara sa fiu constrans de nimeni.
Volitivul gandurilor…
Stau in negura noptii, m-am apucat sa scriu aceste randuri fara un scop anume…sper doar sa incerc sa-mi explorez sfera neuronala cat mai profund si sa nu ma impiedic prea tare in gandurile epatate in aceste cateva randuri. Ma privesc… sunt in celalalt fotoliu, ma analizez si-mi dau seama ca nu cunosc multe aspecte despre mine. Am inteles, gata… e timpul sa ma descopar… sunt o vasta entitate cu potential nemarginit care incearca doar sa-si gaseasca locul in diferite grupuri incadrate de fel si fel de cercuri sociale.
Ma uit la ceas [e aproape 3 dimineata]… inca nu mi-e somn. Cei din jurul meu traiesc intr-un sistem impus de societate. Pentru a trai si pentru a simtii cu adevarat viata trebuie te cunosti, sa poti sa sti cine esti cu adevarat… Mda, ma pot declara o persoana linistita in cazul asta, pt ca nivelul spiritual la care am putut ajunge in ultimul timp ma multumeste pe deplin si ma pot zbengui cat vreau in aceasta mare plina de oameni…
Azi am mers cu metroul… am ramas suprins de peisajul alb-negru si monoton care mi s-a asternut in fata ochilor, pot sa spun ca sunt nesatisfacut de nivelul de inrobire psihic la care este supus poporul roman. De ce nu se lucreaza la psihic? Pai e simplu… in felul asta dispare respectul de sine, valorile personale, implicit spiritualitatea omului paleste atat de repede incat nu realizeaza ce se intampla cu el. Nu! Nu vreau sa fac parte din acest sistem, mi-am zis asta acum ceva vreme, nu-mi place, nu suport… vreau sa fiu eu… ador asta. Sa ma pierd in gandurile mele proprii, nu in grijile si problemele altora.
Am cunoscute destui oameni care m-au marcat, caroara le-am retinut numele si le pastrez amintirile dragi ,si sunt oameni care sunt stersi total din memorie… nu stiu de ce se intampla tot procesul asta. Cred ca raspunsul ar fi ca acei oameni or sa ramana neremarcati toata viata… niste anonimi adica. Urasc chestia asta, nu vreau sa fiu anonim, vreau sa fiu eu… Demult am incetat sa fac compromisuri, de multe ori sunt cele mai nereusite alegeri care le poti face… de foarte putine ori iti aduc lucruri benefice.
In ziua de azi nu mai conteaza cat de bine impacat esti cu Cel de Sus sau cat de mult ai putut sa te descoperi… Nu, in ziua de azi conteaza sa ai masina X, gagica Y si sa mergi in barul Z. Oamenii din ziua de azi nu se mai iubesc, nu se mai respecta, pur si simplu fac compromisuri peste compromisuri pana se trezesc ca e prea tarziu sa mai faca inca unul sau isi pun intrebari referitor la conduita lor in societate. Pana la urma cine e societatea astea? Un grup de ratati stereotipizati (alt termen n-am acum) care toti se comporta, se imbraca la fel si conduc aceeasi masina. Foarte putini oameni ii vezi in afara sistemului, si atunci cand ii vezi nu stii cum sa-i tii cat mai aproape.
Personal sunt innebunit dupa oamenii ALTFEL, stii de la inceput ca discutiile cu ei pot continua ore in sir fara sa te plictisesti decat atunci cand il/o astepti sa vina de la baie. Ador sa fiu eu, urasc sa fac compromisuri!
First encounter….
Primul post….e greu sa definesc ceea ce voi posta aici…just wait and see, you’ll decide later.Singurele lucruri care ma definesc sunt sinceritatea,partial egoism si obiectivismul.
Acesta nu este un blog unde puteti sa ma judecati, mai degraba este un blog pt mine, da egoismul este si el prezent in incercarea de a-mi expune cateva pareri despre….ceva,orice.