Archive for the ‘Opinii’ Category
Autor necunoscut…
”Noi cei care ne-am nascut in ani 70’-90′, vedem acum în anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decât atunci când au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sângeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta însemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vânatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsa”, “Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile închisi …în casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am înlocuit cu cd-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”. La gradinita am învatat poezii în româneste, nu în engleza… si am cântat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea înca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne înnebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi înghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si înca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Abba, si de Queen, cât si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca îi intrebi, “Muzica a-nceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”. Am citit “Licurici”, “Pif” ’’Ciresarii’’, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fântânita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”. Noi suntem cei care înca au mai “cerut prietenia”, care înca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre în farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea. Este uimitor ca înca mai suntem în viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale în masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe mâini dupa ce ne-am jucat cu toti câinii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa îmbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de câte lipide si glucide mâncam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si câte un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am râs la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.” Suntem o generatie de învingatori, de visatori, de “first-timers”… Daca citesti si ai cazut macar un pic pe gânduri, esti de-al nostru!! Nu sunt autorul textului anterior , dar este reprezentativ pentru generatia mea .
Vorbe despre destinul….unei muze
E destul de tarziu cand astern aceste randuri aici si sunetul ploii este prezent in camera…dar am cateva intrebari pentru mine.
Tuturor ne place ideea cum ca viata este plina de surprize si nu poti stii ce te asteapta in urmatoarea ora dar exista si persoane care cred in destin.
Ce semnificatie are destinul? Cine a inventat acest concept? Cred ca din cauza evenimentelor care se repeta aleator de-a lungul vremurilor s-a ajuns la concluzia ca orice alegere ai face in viata tot in acelasi punct vei ajunge eventual.
Atunci ce rost are sa ne mai traim viata cum vrem/stim mai bine, daca destinul ne va incurca mereu planurile?
Eu personal nu cred in destin, coincidente si nici nu cred ca toate lucrurile sunt aranjate de la bun inceput doar pentru a satisface nevoile universului, din contra….noi suntem cei care ne controlam viata,lucrurile si persoanele care apar in viata noastra.
Poate imi place mie sa fiu naiv pe tema asta, dar avand in vedere ca universul a fost creat pentru noi, de ce n-ar fi asa?
P.S.: Lucrurile se intampla cu un scop sau nu?
Simturi…
Poti sa traiesti fara sa simti, dar oare poti sa simti ca traiesti?
Ce ne defineste ca indivizi diferiti in societate sunt niste simple trasaturi de caracter si diferente de opinii…restul e cancan cum se zice in zilele noastre.
Pentru mine cel putin conteaza cum traiesti si cel mai important daca simti ca traiesti pentru tine, nu pentru altii.
Apartenenta fata de unele persoane este ceva normal, dar daca este una lipsita de esenta ce rost are sa facem compromisuri?
Cred ca nu putem niciodata sa ne desprindem cu adevarat de lucrurile care ne definesc, dar sunt destui care cred ca au reusit sa faca asta, cazand in ignoranta.
Singuratatea in doi…
Mi s-a intamplat ceva misto, notabil, mirific, nemaintalnit etc.
Pot continua cu superlativele mai multe randuri dar ati prins voi ideea.
Nici nu stiu cu ce sa incep, cred ca inca nu mi-am revenit din starea de multumire spirituala…
Am fost suprins ca mai exista si oameni….ceea ce o sa va spun o sa va socheze si anume ca oamenii sunt o specie pe cale de disparitie,ei sunt asimilati partial sau total de catre minunata noastra “societate” moderna si capitalista care impune idealurile si normalitatea pentru restul.
Un om al societatii se bucura cand isi ia masina noua. cand face sex prima oara cu consoarta, cand iese in oras cu prietenii….dar niciodata nu se va bucura de singuratatea oferita de o alta persoana….
Nu o sa va dau explicatii de ce nu poate sa faca lucrul asta, trageti singuri concluziile…va dau un simplu indiciu este o placere sa evadezi.
Creaturile noptii…
Recent mi-a trecut prin cap un lucru…de ce oamenii petrec mai bine noaptea decat ziua?Se intampla ceva la nivel fizic daca petrecem noaptea in detrimentul zilei?
Alcoolul isi pastreaza gustul indiferent de momentul zilei sau al noptii, muzica se aude la fel, nu exista parfum de zi sau de noapte ci doar haine…
De fiecare cand auzi party te gandesti la noapte si cat poti sa rezisti…pe cine sa invinuim pentru aceasta doctrina?De ce nu putem sa petrecem oricand avem chef?

Cred ca e doar o chestie psihologica care iti spune “arat mai bine noaptea decat ziua”, “dansez mai bine noaptea decat ziua” sau “pantofii astia nu merg decat noaptea”.
Cea mai tare afacere cu party-urile nu o au cluburile si discotecile mai degraba imi pun nadejdea in magazinele cu rochii de seara, tinute de ocazie, pantofi de diverse culori si tot felul de brizbriz-uri care le pui pe tine intr-o seara de distractie.
As vrea…sau lasa
O perioada am fost absent, nu am postat nimic notabil sau de luat in seama, poate o sa incep de acum.
Ma inconjoara tot felul de oameni, dar parca nu sunt cei de care am nevoie, ma inconjoara tot felul de fetze, dar parca nu sunt cele pe care vreau sa le vad, nu pot sa fac nimic in privinta asta momentan…sunt un simplu spectator.
Vreau sa ma desprind tot ce inseamna monden, trendy, fashionism, prejudecati, etica celorlati din societate.
Am fost plecat o saptamana intr-o tara unde exista respect fata de oameni, respect fata de mediul inconjurator, amabilitatea atinge cote maxime cand intri intr-un magazin si cel mai misto lucru era ca atunci cand intrai intr-unul nu sareau pe tine vanzatorii la modul “Doriti ceva?” “Va pot ajuta cu ceva?”, NU…uitatul e free fara sa te simti constrans sa iesi cat mai repede din magazin pentru ca nu cumperi nimic.
A fost ca o gura de aer proaspat “plimbarea” asta, cel putin pentru mine a fost ca si cum s-ar fi oprit timpul in loc si am avut timp sa observ tot ce se intampla in jurul meu si cu mine.
Mai vreau asa ceva….pot sa gandesc necontenit despre mine si ma pot simti bine fara sa fiu constrans de nimeni.
Volitivul gandurilor…
Stau in negura noptii, m-am apucat sa scriu aceste randuri fara un scop anume…sper doar sa incerc sa-mi explorez sfera neuronala cat mai profund si sa nu ma impiedic prea tare in gandurile epatate in aceste cateva randuri. Ma privesc… sunt in celalalt fotoliu, ma analizez si-mi dau seama ca nu cunosc multe aspecte despre mine. Am inteles, gata… e timpul sa ma descopar… sunt o vasta entitate cu potential nemarginit care incearca doar sa-si gaseasca locul in diferite grupuri incadrate de fel si fel de cercuri sociale.
Ma uit la ceas [e aproape 3 dimineata]… inca nu mi-e somn. Cei din jurul meu traiesc intr-un sistem impus de societate. Pentru a trai si pentru a simtii cu adevarat viata trebuie te cunosti, sa poti sa sti cine esti cu adevarat… Mda, ma pot declara o persoana linistita in cazul asta, pt ca nivelul spiritual la care am putut ajunge in ultimul timp ma multumeste pe deplin si ma pot zbengui cat vreau in aceasta mare plina de oameni…
Azi am mers cu metroul… am ramas suprins de peisajul alb-negru si monoton care mi s-a asternut in fata ochilor, pot sa spun ca sunt nesatisfacut de nivelul de inrobire psihic la care este supus poporul roman. De ce nu se lucreaza la psihic? Pai e simplu… in felul asta dispare respectul de sine, valorile personale, implicit spiritualitatea omului paleste atat de repede incat nu realizeaza ce se intampla cu el. Nu! Nu vreau sa fac parte din acest sistem, mi-am zis asta acum ceva vreme, nu-mi place, nu suport… vreau sa fiu eu… ador asta. Sa ma pierd in gandurile mele proprii, nu in grijile si problemele altora.
Am cunoscute destui oameni care m-au marcat, caroara le-am retinut numele si le pastrez amintirile dragi ,si sunt oameni care sunt stersi total din memorie… nu stiu de ce se intampla tot procesul asta. Cred ca raspunsul ar fi ca acei oameni or sa ramana neremarcati toata viata… niste anonimi adica. Urasc chestia asta, nu vreau sa fiu anonim, vreau sa fiu eu… Demult am incetat sa fac compromisuri, de multe ori sunt cele mai nereusite alegeri care le poti face… de foarte putine ori iti aduc lucruri benefice.
In ziua de azi nu mai conteaza cat de bine impacat esti cu Cel de Sus sau cat de mult ai putut sa te descoperi… Nu, in ziua de azi conteaza sa ai masina X, gagica Y si sa mergi in barul Z. Oamenii din ziua de azi nu se mai iubesc, nu se mai respecta, pur si simplu fac compromisuri peste compromisuri pana se trezesc ca e prea tarziu sa mai faca inca unul sau isi pun intrebari referitor la conduita lor in societate. Pana la urma cine e societatea astea? Un grup de ratati stereotipizati (alt termen n-am acum) care toti se comporta, se imbraca la fel si conduc aceeasi masina. Foarte putini oameni ii vezi in afara sistemului, si atunci cand ii vezi nu stii cum sa-i tii cat mai aproape.
Personal sunt innebunit dupa oamenii ALTFEL, stii de la inceput ca discutiile cu ei pot continua ore in sir fara sa te plictisesti decat atunci cand il/o astepti sa vina de la baie. Ador sa fiu eu, urasc sa fac compromisuri!
